Am spus nu doar o data atat in scris, cat si fata in fata, ca orice om are nevoie de un punct fix la care se intoarce ori de cate ori simte ca lumea o ia razna. Iar punctul acela, pentru mine, este Dumnezeu.
Citind astazi un articol, mi-am amintit de frumoasa poveste a lui Oscar, baiatul care sufera de cancer si Tanti Roz, asistenta care ii insufla atat de multa speranta in suflet incat ajunge sa simta ca va trai sute de ani, scriindu-i scrisori lui Dumnezeu.
Astfel ma gandesc cat suntem de superficiali, ca luam viata ca si ceva ce meritam, nu ceva ce ne-a fost dat cu usurinta si cu aceeasi usurinta putem sa o pierdem.
Cred ca pierdem prea mult timp fiind stresati, nervosi, suparati, pe calculator, dormind, certandu-ne, plangandu-ne ca viata este grea.
Dar daca am intampina orice vine inspre noi cu un zambet? Daca am fi recunoscatori pentru orice lucru bun sau rau? Ca in fond, nu experientele prin care trecem, ne formeaza ca oameni? Nu asa formam amintiri?
Daca am fi mai fericiti?
biancatamas.ro 