Cred că sunt prea puțini care se trezesc într-o dimineață și spun: ”Bă, de azi am de gând să fiu artist!”. Nu, nu are cum să fie așa. Este pur și simplu o chemare a sufletului.

Sunt unii care fac școli pentru a excela în domeniul în care sunt talentați, iar unii învață singuri. Se dau cu capul, cad, se ridică, încearcă iar și iar să evolueze, să se autodepășească. Fiindcă în această ”meserie”, artistul este cel mai mare concurent al său. Însă oamenii văd o pasiune și atât. Nu văd munca din spate, nu văd nopțile nedormite sau orele pline de frustrare fiindcă ceva nu iese așa cum ar fi trebuit. Văd rezultatul final: o proză, o poezie, o carte, un cântec, un mix, un tablou, o sculptură, un tatuaj. Și se gândesc: ei, nu e așa mare lucru. Și atunci, vin veșnicile întrebări: ”Îmi dai și mie o carte?” sau, ”Mă bagi și pe mine pe gratis la concert?”. Și artistul, de multe ori, acceptă acest compromis, în speranța că, dacă nu material, măcar prin câteva cuvinte, îi va fi apreciată munca.

Continue reading “De ce nu dăm doi bani pe munca artiștilor?” →