Apropierea sărbătorilor de iarnă poate să vină cu stres, frustrări și angoase. Nu de alta, dar să găsești cadourile potrivite pentru cei dragi, să cumperi tot ce e nevoie ca să poți face o masă mare, cu enșpe feluri de mâncare (și să arunci ulterior o bună parte din ea) și să încerci să fii mai puțin răutăcios ca de obicei nu sunt cele mai ușoare lucruri din lume.
Continue reading “Bătaia e ruptă din… Crăciun?”
Acum vreun an am fost până în Petroșani. Fiindcă se scumpise motorina îngrozitor de mult (și a continuat să crească), am decis să mai iau cu mine câteva persoane.
Am făcut un anunț pe BlaBla Car, iar câteva secunde mai târziu, primesc mesajul: „Antonia a făcut o rezervare pentru cursa ta spre Petroșani”. Toate bune și frumoase, accept cursa, iar după o jumătate de oră, îmi sună telefonul și am următoarea discuție:
Continue reading “Dacă mai plătesc un loc, pot să-mi aduc și…”
Am învățat bine întotdeauna, din două motive mari și late. În primul rând pentru că am avut întotdeauna o sete extraordinară de cunoaștere, în al doilea rând pentru că am apreciat mereu toate eforturile pe care le-au depus părinții pentru ca eu să am tot.
Așadar, am învățat, am luat note mari, dar nu mi-a plăcut niciodată școala.
Continue reading “Festivitățile școlare sunt doar pentru cei care vor să se audă vorbind la microfon”
Pentru că de-a lungul vieții apar foarte des contexte în care este nevoie să ne prezentăm, fie în scop personal, fie în scop profesional, trebuie să știi cum să te descrii, pe scurt.
Însă, dacă în situația personală de obicei oamenii își acordă timp să se cunoască unii pe alții, în scop profesional, dacă vrei să atragi atenția, trebuie să poți să spui câteva lucruri despre tine, în cât mai puține cuvinte.
Dacă stăm să ne gândim, majoritatea interviurilor încep cu „Spune-ne câteva cuvinte despre tine”, nu-i așa? Nu te apuci în astfel de contexte să spui că ai cinci pisici sau că încă locuiești cu părinții. Nu. Spui la ce te pricepi, ce experiență ai și poate, ceva despre tine, ca să arate ce fel de persoană ești.
Continue reading “Petrică, cioban, știe să se descrie. Tu știi?“
Zilele acestea sunt la Huedin. Păzesc bunica, fiindcă ai mei sunt plecați în concediu, iar dintre mine și fratele meu, eu am șansa să pot lucra și remote.
Sau ea pe mine, că dacă ies pe poartă, în secunda doi mă și sună să mă întrebe ce fac.
În rest, nu ne prea intersectăm. Eu sunt la etaj, ea la parter. Dar mie nu îmi place să dorm singură, sunt și răcită și mi-a fost destul de greu să adorm azi-noapte. Pe la ora 3, am simțit că vine Ene pe la gene, așa că m-am pus să dorm. Nu au trecut treizeci de secunde, că aud un țânțar cum îmi bâzâie pe la ureche. Mă ridic din pat. Aprind lumina, îl văd. Până m-am învârtit să găsesc o unealtă cu care să îl trimit pe lumea cealaltă, a dispărut. Așa că m-am pus ca un yoghin în pat și am așteptat, uitându-mă pe pereți.
Continue reading “Mamă, iartă-mă că am murdărit peretele”
Am avut la un moment dat un iubit care avea ceea ce am numit eu „râs de public”.
Ce înseamnă asta? Ei bine, când eram doar noi râdea natural. Un râs frumos, molipsitor, de îți era mai mare dragul să îl asculți. Nu mă voi hazarda să spun că era asemenea trilului unei privighetori, că nu era. Dar era fain.
Continue reading “Râzi tu râzi, dar oare de ce nu e râsul tău?”
Autobuzul, cu toate formele de viață pe care le transportă, este de cele mai multe ori o sursă veritabilă atât de înțelepciune, cât și de amuzant. Când cei doi factori se combină, rezultatul este unul minunat, care trebuie împărtășit numaidecât.
Autobuz. 9.
Un bătrânel random e lângă mine.
– Și? Ești căsătorită?
– Nu.
– Lasă, că se orânduiesc treburile. Ăla care-i pentru tine îi pus deoparte.
– Sunt sigură că așa e.
– Sau poate faci ca fiică-mea. Are 35 de ani. Putea să se mărite și să aibă 2-3 prunci până amu. Dar nu a vrut. No, și amu stă și așteaptă să vină altu. A tot aștepta.
biancatamas.ro 