Săptămâna trecută am avut șansa să dau peste o tânără deosebită, o femeie în adevăratul sens al cuvântului, frumoasă, deșteaptă, independentă și, amuzantă! În scurtul timp petrecut împreună, mi-a spus tot felul de întâmplări în care, era protagonista principală. Fiindcă mi-a plăcut mult dezinvoltura ei, am invitat-o să scrie, ocazional, câte una dintre peripețiile ei pe blog. Spor la citit!

 

Stăteam zilele trecute la un pahar de vorbă și o plăcintă cu o prietenă foarte dragă mie. Mai exact, stăteam la o bere, că deh, vorba aia, suntem niște lady și ne permitem să râgâim a bere.

Printre alte bârfe si răutăți am ajuns să ii povestesc de noul meu pisi. Pentru cei nefamiliarizați cu termenul, ”pisi” e genul acela de tip bunoc pe care îl ții lângă tine doar pentru că arată bine și te poți afișa cu el, atâta timp cât își ține gura închisă.

Scopul său, pe lângă cel de a arăta bine, este să te facă să te urci pe pereți doar când pune mâna pe tine. Mascul feroce în adevăratul sens al cuvântului. Din ăla cu fapte, nu doar cu vorbe.

Aș prefera oricând un pisi în detrimentul unui ceacanău pe care să îl iau oficial. De ce? Fiindcă de-a lungul vieții mele am avut doar relații serioase și am fost cerută de soție de 4 ori. Nu, nu de către același tip. Însă am ajuns în punctul în care m-am săturat și voiam libertate. Voiam să ies în club, să agăț random guy și să îl duc acasă, apoi a doua zi să-l scot afară din casă fără niciun fel de remușcare. Să pot să îi spun: ”Gata, mi-ai satisfăcut nevoia și nu mai vreau să văd fața ta de mahmur care încearcă să fie romantic, deși îți pute gura de parcă ai fi mâncat un șobolan la micul dejun”, fără să mă simt prost și fără să am parte de scandal.

După ceva vreme în care am dat câteva rateuri epocale în ceea ce privește alegerea unui pisi… Long story short (vă povestesc într-un alt post), l-am găsit pe actualul, pe care l-am urât din prima zi în care ne-am întâlnit…

Semnat,

Tipa cu pisici