Merg cu autobuzul și iar stă să plouă. Nori furioși se adună, se tot pregătesc. Lângă mine s-a așezat un bărbat cărunt, nebarbierit, cu un fel de beretă marinărească în cap. Trecem pe lângă catedrala ortodoxă. Bătrânul își dă jos bereta și își face cruce privind spre clădire ca și cum ar mai cerși câteva zile din viața asta nenorocită. Mă privește blând, dar ochii lui albaștri mă-ngheață. Parcă ascund o tristețe nemărginită, parcă el păstrează în privire sfârșitul lumii… știe când munții vor cădea dintre nori, în mare. Aș fi vrut să-l întreb, cât mai avem. Să știu dacă mai are rost să-mi setez alarma de la telefon sau nu.
Și mi-l cunosc după mersu
Seară. Fum. Înghesuială. Concert.
Copile de liceu cu o bere în mână și o țigară în cealaltă se freacă de niște băieți, tot de liceu, pe jumătate dezbrăcați în timp ce muzica răsună. Încerc să urmăresc concertul, dar un prieten îmi tot explică despre cum s-a lăsat de fumat, dar mai bagă una ocazional. Privesc în jur și mi se pare că te văd cu coada ochiului. Mă întorc repede, dar nu erai tu. Oricum nu se putea… Ce zici? Oare ei au un Dumnezeu sau măcar un înger pe umăr? Cineva care să le țină de bere când merg la baie?
Cântă cucu bată-l vina, de răsună Bucovina
Puțin mai încolo se joacă fussball. Nu am înțeles niciodată de ce ai vrea să vii în club să te joci fotbal în miniatură cu niște omuleți de plastic… Un prieten s-a întors din Anglia. Îmi este ușor să vorbesc cu tine. Îi zâmbesc și îl îmbrățișez. Hai să ieșim la o cafea, că apoi plec în Japonia, îmi zice. Îi spun să mă sune, deși știu că nu o va face. Poate când se-ntoarce iar.
Nu știi ce e acuma seara? E seara în care toată lumea o pupă pe Bia! Râd. Toți vin să mă pupe și să mă îmbrățișeze. Parcă timp de o îmbrățisare te uit, dar apoi iar te văd cu coada ochiului… nu… tot nu ești tu. Tresar, dar îmi face bine să cred că aș putea să te mai văd. Și atunci aș renunța la orgoliu și ți-aș spune că mi-e dor de tine. Nu m-aș gândi că deja știi și nu-ți pasă.
biancatamas.ro 