De ce nu știm să scriem?

Am stat puțin să mă gândesc cum aș putea să îmi exprim nemulțumirea în legătură cu analfabetismul de care dăm dovadă la nivelul țării. Am citit un articol pe Times New Roman care m-a pus pe gânduri. Nu am pretenția ca toată lumea să scrie la un nivel academic, fiindcă și eu greșesc de multe ori sau stau să mă gândesc de două ori cum se scrie un cuvânt. Dar dacă ai trei greșeli într-un text de 160 de caractere, atunci, fratele meu… îmi pare rău. Știu că gramatica limbii române este destul de grea, dar nu asta este problema. Suntem superficiali. Suntem comozi. Ne urâm atât de mult țara încât am ajuns să ne urâm și limba maternă. Cunosc n cazuri de oameni care nu știu când se scrie ”la” și când se scrie ”l-a”, iar eu, îmi amintesc perfect lecția aceea, pe care ne-a predat-o doamna învățătoare în clasa a doua.

Gramatica limbii române, prin clasa a VIII-a, este plină de propoziții ordonate și subordonate. Dar copiii nu știu când se scrie ”fi” și ”fii”, pentru ca mai apoi, să fie lăsată de izbeliște când pășim mândri pe porțile liceului, ca să putem memora zeci de comentarii ale unor opere scrise de autori care își dorm liniștiți somnul de veci..

De ce nu știm să scriem? Cine este adevăratul vinovat? Sistemul de învățământ care este vraiște sau noi, ca popor, ca oameni? Am spus și o voi repeta până când cineva îmi va da ascultare. Citiți, citiți și iar citiți. Fiindcă doar așa ne putem dezvolta. Lăsați cuvintele să vă curgă prin vene, să vă ocupe cele mai întunecoase colțuri ale minții. Apoi, poate, vom ști (nu vom ”știi”) când avem nevoie de un I în plus sau de-o cratimă.