Ce înseamnă prietenia?

Cu această întrebare m-a surprins fratele meu zilele trecute. Inițial, am vrut să îi dau un răspuns complex, despre iubire, susținere, alegerea de a nu renunța, despre zâmbete, râsete și momente împărtășite. Apoi m-am răzgândit, am căutat preț de câteva secunde în lăuntrul ființei mele și am ajuns la trista concluzie că, de fapt, nu știu. Ceea ce i-am și răspuns. Mi-a oferit el răspunsul, în stilul său clar și concis, fără a da explicații.

”Prietenia înseamnă compromis”.

Ei bine, într-o oarecare măsură, are dreptate. În dicționar, compromisul este explicat astfel:

COMPROMÍS¹, compromisuri, s. n. Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce.

Or, de multe ori, este atât de greu să ne înțelegem, să cedăm, să lăsăm orgolii deoparte, să punem pe altcineva mai presus de noi, măcar din când în când. Însă, de cele mai multe ori, cineva face mai multe compromisuri, cedează mai mult, iar cealaltă persoană se joacă. Și astfel se distrug suflete.

Așadar, eu nu renunț la oameni. Eu sunt cea cu compromisul. Oamenii renunță la mine. Însă eu am atât de multă iubire și iertare în suflet, încât uneori mă mir…