Munca e tot muncă, fie că ai mâinile curate sau murdare la finalul zilei

Ai mei au insistat să fac școală. Au vrut ce era mai bun pentru mine. Am făcut și sunt printre cei norocoși. Jobul meu e și pasiunea mea și nu mă trezesc în nicio dimineață cu gândul „of, iar trebuie să merg azi la muncă”. Din contră. Mă trezesc în fiecare dimineață entuziasmată că urmează încă o zi în care fac ce îmi place.

Însă, evident, nu am început așa.

maini murdare de la munca

Zilele astea, nu știu din ce motiv, mi-am amintit de primul meu loc de muncă.

Aveam vreo 14-15 ani și am decis că vreau să câștig banii mei, să nu le mai cer părinților. Nu mai știu prin ce circumstanțe am ajuns, împreună cu o prietenă, la curățat de ciuperci. La 6 dimineața ne ducea o mașină până la ieșirea din oraș, unde era o hală imensă în care zeci de persoane curățau ciuperci. Stăteam zece ore acolo, în picioare și aveam trei pauze: două de câte zece minute, una de douăzeci de minute – pauza de masă. Seara, aceeași mașină ne ducea înapoi în oraș.
Fiindcă eram noi, cele care aveau experiență deja ne dădeau să curățăm cele mai stricate, urâte, scârboase ciuperci. Dar le curățam, încercam să alegem ce puteam din ele. Nu rămânea mult când terminam cu o ciupercă.
Din acest motiv, de la 8 lei cât ni se promisese inițial pe oră, am primit doar 6 lei. Cu toate astea, m-am bucurat enorm. Erau primii mei bani munciți.
După vreo două săptămâni nu au mai fost ciuperci. Cu toate astea, am adunat destui bani încât să îmi ajungă toată vara.

Și dacă lucrurile s-ar schimba mâine și nu aș mai avea jobul pe care îl iubesc atât de mult, nu mi-ar fi rușine să merg iar vara la ciuperci. Sau să servesc la nunți. Sau să fac curățenie în scări de bloc. Munca e tot muncă, fie că ai mâinile curate sau murdare la finalul zilei.

Tu mai știi care a fost primul tău loc de muncă?

CITEȘTE ȘI:

Sfânta optime

Musai să te măriți până la 35 de ani

Autobuzul, cu toate formele de viață pe care le transportă, este de cele mai multe ori o sursă veritabilă atât de înțelepciune, cât și de amuzant. Când cei doi factori se combină, rezultatul este unul minunat, care trebuie împărtășit numaidecât.

Autobuz. 9.
Un bătrânel random e lângă mine.
– Și? Ești căsătorită?
– Nu.
– Lasă, că se orânduiesc treburile. Ăla care-i pentru tine îi pus deoparte.
– Sunt sigură că așa e.
– Sau poate faci ca fiică-mea. Are 35 de ani. Putea să se mărite și să aibă 2-3 prunci până amu. Dar nu a vrut. No, și amu stă și așteaptă să vină altu. A tot aștepta.

FICT – Cea mai faină experiență de voluntariat

”De carte nu scapi” este sloganul Festivalului Internațional de Carte Transilvania. Și, ce-i drept, după prima experiență de voluntariat în cadrul acestui festival, nu am mai scăpat. A rămas în mine vie, lumina unei experiențe care m-a făcut mai bogată sufletește.

Nu a fost ușor. Este de muncă la un festival de asemenea amploare, însă a meritat fiecare secundă. De ce? Fiindcă am trăit câteva zile într-o mare familie, iubitoare de cărți și de cultură. Ne-am băut cafeaua împreună, ne-am împărțit sendvișurile și medicamentele, că unii am mai răcit. Am ațipit unii pe umerii celorlalți și mi-am făcut prieteni faini, cu care vorbesc și în ziua de azi, dintre voluntari, organizatori și participanți. Am răsfoit în voie cărți, am participat la lansări, am avut onoarea să cunosc și să primesc autografe de la mari scriitori, atât români cât și de prin alte colțuri ale lumii.

Și acum, în fiecare an, prin septembrie, încep să simt că, uneori, inima îmi bate cu putere gândindu-mă că încă o ediție FICT se apropie. Însă, anul acesta, din păcate nu pot să ajut la organizarea festivalului. Dar TU poți și recomand cu toată căldura! Fă parte din familia FICT, cea iubitoare de cărți.

”Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, aflat la cea de-a patra ediţie, are nevoie de voluntari, iubitori de carte, pe toată durata acestuia (4-9 octombrie 2016).
Suntem în căutare de voluntari care să sprijine organizarea Festivalului în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca.
Cerem: seriozitate, punctualitate, spirit de echipă.
Oferim: contract de voluntariat, premii în cărți, oportunitatea de a interacţiona direct cu invitaţii Festivalului, diplomă de voluntariat etc.
Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită un CV pe adresa transilvaniabook@gmail.com.
Doar cei selectaţi vor fi contactaţi telefonic.
Detalii despre atribuţii şi beneficii vom discuta la o întâlnire de grup.
Dacă dorești să pui umărul la organizarea unui festival de anvergură internațională, te așteptăm cu drag în echipa noastră!”.

14225398_1482497275106743_1409540116357218304_n

Andrei Măjeri, speranța regizorală a teatrului românesc

Andrei este oltean, a terminat liceul în Târgu Jiu la secția matematică-informatică și, deși s-a pregătit intens pentru arhitectură, s-a îndrăgostit de teatru și a ales să studieze regia, în ciuda măștilor pe care le poartă oamenii cu care lucrează, nu doar pe scenă, ci și în viața de zi cu zi. Acum este doctorand, iar când nu învață sau lucrează la lucrarea de doctorat, regizează.

1459691_10208581192026048_6864596447076277413_n

”La teatru vezi încontinuu atâtea măști, chiar și la oamenii cu care crezi că o să comunici, fiind foarte greu să îndepărtezi straturile de machiaj care au intrat atât de puternic în psihicul lor, având un construct foarte puternic despre cum trebuie să arate (să fie) pe scenă. Asta e o constantă de care mă izbesc de multe ori. Este o generalitate despre actori și o provocare pentru regizor”, explică Andrei.

Continue reading “Andrei Măjeri, speranța regizorală a teatrului românesc”

O tânără de 17 ani, singura care face tatuaje cu Henna în Cluj

10500582_843562899036249_1459302647908724812_nAna-Maria Butura este o clujeancă veritabilă, învață la Liceul Greco-Catolic ”Inochentie Micu” și de asemenea, o artistă perseverentă. Fiind interesată de tot ceea ce ține de cultura indiană și de arta tatuajelor, aceasta s-a gândit să le combine și, învățând din tutoriale și de la un prieten indian, a început să exerseze făcându-le tatuaje prietenilor.

”Ideea o aveam de vreo doi ani deoarece mă pasionează elementele tradiționale indiene și tatuajele. Așadar mă gândeam să fac tatuaje cu henna și să le dau ocazia oamenilor să vadă cum le-ar sta cu un tatuaj, fără a-și face unul permanent. Am învățat repede. Stăteam câte 2-3 ore pe zi urmărind tutoriale și apoi exersam pe sora mea și pe prieteni” explică Ana.

Cu pași mici spre performanță

Ana-Maria povesteşte că fiecare tatuaj pe care îl face este unicat.

”Mă inspiră modelele tradiționale indiene și tatuajele maori. De asemenea lucrez cu mâna liberă, fără să folosesc șabloane, iar fiecare tatuaj pe care îl fac este unicat. Din păcate, nu pot face chiar orice tip de tatuaj deoarece textura și culoarea hennei mă limitează puțin” a mai spus Ana.

Cu toate că se axează în principiu pe modele tradiționale indiene, Ana acceptă să iasă din tipar, cu condiția ca tatuajele să fie realizabile și să i se pară interesante.

Vestea despre noul ei hobby s-a răspândit repede și a ajuns să aibă propriul stand pentru tatuaje în cadrul unui festival.

”La sfârșitul lunii iunie, când am auzit de Green Sensation Festival de la Tarnița, am luat legatura cu organizatorii, iar ei mi-au susținut ideea de a participa la festival cu un stand de henna tattoos” spune artista.

Organizatorii festivalului spun că după prezenţa tinerei au apărut foarte multe cereri pentru tatuajele henna.

”Noi toți am vrut să o ajutăm să vină cu un stand la festival, și ulterior, când am văzut că a fost foarte apreciată și că apar din ce în ce mai multe cereri pentru tatuaje pe pagina noastră de Facebook, ne-am bucurat că s-a cofirmat încrederea pe care am pus-o în ea” a explicat unul dintre organizatorii festivalului.

10806187_953708487992513_943772714748716257_n Continue reading “O tânără de 17 ani, singura care face tatuaje cu Henna în Cluj”