Era 24 septembrie, iar eu deja număram câte zile mai erau până la ziua mea. Fix două luni. La fel fac în fiecare an și, cred că sunt printre puținele persoane din mica mea bulă care își iubește ziua de naștere. Așadar, am tot numărat și…

Mâine împlinesc 30 de ani. Schimb prefixul și nu am tot ce ar fi trebuit să am până la 30 de ani.
Nu-s măritată și n-am copii. Și timpul trece și când mă mărit? Când fac un copil? Când îl fac pe al doilea? Când le fac nepoți alor mei?
Nu am făcut nimic din toate astea. N-am tot ce ar fi trebuit să am până la 30 de ani.
Dar am tot ce am nevoie și nu aș schimba asta pentru nimic în lume. Am o familie minunată, am prieteni extraordinari, am oameni care mă susțin la fiecare pas, am patru cărți publicate și un doctorat aproape gata. Am un păr roșu și un zâmbet aproape constant. Am multe pagini citite la activ. Am atât de multă fericire și iubire în mine, încât simt că poate da oricând pe-afară. Așa că le împart cu cei din jurul meu.
Anul trecut povesteam de cele 29 de lecții pe care le-am învățat în cei 29 de ani de când cutreier pământul. Și lecțiile sunt în continuare valabile. Însă, atât de multe s-au schimbat de atunci până acum, încât parcă le-am învățat într-o altă viață. Dar aș vrea să mai adaug una la ele, să fie 30.
Însă înainte de a ajunge la ea, trebuie să spun o scurtă povestioară. Era 24 noiembrie 2015 și tocmai împlinisem 23 de ani. Plânsesem aproape toată ziua, fiindcă aveam impresia că nu făcusem nimic notabil până la acea vârstă. În 24 septembrie anul acesta, când am realizat că vârsta de 30 de ani se apropie tot mai rapid, am avut un moment în care m-am gândit, la fel ca la 23: „Ce am făcut cu viața mea?” și a fost cât pe ce să intru într-o stare din care nu știu cât de ușor aș mai fi ieșit. Dar apoi m-am gândit: „Dacă Bia la 23 de ani m-ar vedea acum, ar fi al naibii de mândră”. Fiindcă am făcut tot ce am putut și încă puțin.
Așadar, lecția cu numărul 30 este următoarea: „Nu uita de unde ai plecat, ca să îți poți da seama unde ai ajuns”.
Ah, da! Mi-a zis unul zilele trecute că-s bătrână și nu mă mai vrea niciun bărbat. No, amu’ ce să mai și fac?
CITEȘTE ȘI:
Musai să te măriți până la 35 de ani
Si io imi iubesc ziua de nastere. Sa vedem daca stii de ce si io si tu ne iubim ziua de nastere? 😀
LikeLiked by 1 person