În urmă cu mai bine de o lună am decis să plec singură într-o călătorie care avea, pe lângă relaxare și vizitat, două scopuri importante: să mă regăsesc și să termin de scris romanul  pe care l-am început în urmă cu un deceniu.

Am ales să scriu povestea pe blog, din două motive: unul pentru a-l învia (că l-am lăsat să moară undeva prin 2018) și cel de-al doilea, fiindcă experiența a fost extraordinară și nu am vrut să o las să se piardă pe rețelele de socializare.

Așadar, aici începe povestea concediului pe care l-am petrecut singură (aproape, vei vedea mai încolo) și care pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-a schimbat viața, dar m-a ajutat pe mine să mă schimb. Sau, de fapt, să redevin eu. Mă pierdusem undeva pe drum și a fost nevoie de vreo 700 de kilometri cu mașina, cafele, multe pagini scrise, prieteni noi și vechi ca să mă regăsesc.

Odată încheiată excursia, mi-am dat seama că ea a fost formată din câțiva „pași” importanți: lucruri pe care le iubesc la mine, prieteni noi, lucruri pe care nu le iubeam la mine, învingerea fricilor, prieteni vechi și iubirea.

Prima parte a poveștii poate fi citită AICI.

Prieteni noi

Așadar, eram la Mimoza, eram mahmură, muream de foame și tocmai îi spusesem ospătarului că sunt mahmură. Claudiu s-a uitat uimit la mine și a început să râdă.

Continue reading “Am plecat singură într-o călătorie (II)” →