Am citit pe pressone.ro, un site care promovează jurnalismul… sincer, de calitate, un articol despre RoÎndrăgostire. Despre dragostea de țară. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la generația mea, dar și cele ce urmează, care au în gând să abandoneze țara pentru o viață mai ușoară, un trai mai bun.
E păcat să vezi atât de mulți oameni frumoși care ne părăsesc. Doi dintre prietenii mei cei mai buni se mută anul viitor în Canada cu familia, fiindcă facultățile părinților nu sunt suficiente pentru o viață puțin mai mult decât decentă. Nu au nevoie de extravaganțe, nu au nevoie de mașini sport și bani în care să se scalde, ci au nevoie doar de puțin mai mult decât le oferă statul român.
Sunt conștientă de neajunsurile care ne cutreieră țărișoara, neajunsuri care, cu toate că pornesc de la politicieni, noi le acceptăm, le înghițim, preferăm să spunem: ”e bine și așa rău cum e”. Dar apoi plecăm și lăsăm țara asta frumoasă să îmbătrânească, să moară.
Poate dacă toți oamenii care cutreieră mall-urile zi de zi ar ieși din starea asta de lâncezeală și și-ar cere drepturile, au vota cu cap, nu s-ar lăsa învârtiți pe degete de orice papițoi cu glas mieros… poate am reuși să pregătim un viitor frumos copiilor noștri.
Pe mine m-au crescut bunicii. M-au învățat să iubesc muzica tradițională, costumul popular, munții noștri îmbrăcați în brazi, aerul curat și cântecul păsărilor. Îubesc România asta cu suflet frumos pe care prea mulți o blamează. Nu-i țara de vină că ne merge nouă prost. Singurii vinovați suntem noi.
biancatamas.ro 