Nu știu ce înseamnă cu adevărat prietenia. Nu știu dacă am sau am avut prieteni buni și nu știu nici dacă am fost sau sunt o prietenă bună. Nu știu nici ce leagă doi oameni între ei, fiindcă nu știu dacă sentimentele există sau sunt doar o plăsmuire a imaginației noastre.
Ce știu e că suntem oameni. Alții mai mult, alții mai puțin. Dar poate nu asta este important.
Voiam să povestesc despre Răzvan sau Pisi, cum îmi place mie să îi spun. Pe Răzvan l-am întâlnit întâmplător acum vreo 6 ani… pe hi5! Și a urmat o lungă perioadă de discuții interminabile, multe râsete și mult ceai. Apoi, prin 2013 am reușit să ne întâlnim și a fost o întâlnire atât de frumoasă, atât de naturală, ca și cum abia în urmă cu o zi ne băusem cafeaua împreună. Știi, eu sunt de părere că o cafea face bine la suflet și este liant între oameni.
În orice caz, în acești 6 ani ne-am întâlnit de vreo 3 ori. Am uitat să spun că ne despart câteva sute de kilometri, dar nu uităm niciodată unul de celălalt. Discuțiile interminabile au devenit mai rare, poate o dată pe lună, poate o dată la două luni, însă când vorbim, o facem ca și când nu ne-am fi oprit niciodată. Așadar, în cazul acesta… este prietenie? Sau ce ne leagă pe noi, când prea mulți kilometri ne despart, prea puțin timp am petrecut împreună, iar din această relație interumană nu obținem niciunul nimic? Cred că acest dezinteres ne-a făcut să nu uităm unul de celălalt. Să știm că mereu va fi o persoană care nu va vrea nimic mai mult de la noi, decât să ne audă râzând. Iar când noi doi râdem, o facem cu stil.
Oricum. Azi e ziua ta, Pisi… și simțeam nevoia să îți fac o urare mai specială. Și poate, cândva, te vei trezi cu mine la ușă, să-ți ofer și o îmbrățișare pe lângă urare, iar apoi să savurăm un ceai plin de râsete sincere împreună.
La mulți ani om frumos, care n-ai renunțat la mine! Îți doresc toată fericirea uman-posibilă, iar la fiecare pas din drumul pe care îl străbați să dai doar peste experiențe extraordinare. Te pup! :*
biancatamas.ro 