Duminica de Paște

E prima zi de Paște, iar eu, după multă vreme, simt liniște. Nu mă preocupă nici știrile, nici iubirea neîmpărtășită.

Mă trezesc și merg țintă spre terasă. Razele soarelui m-au îndemnat să ies să citesc, să scriu. Țin în mână cartea Alinei, pe care mă chinui de o săptămână să o citesc. Stau noaptea în pat și îmi alung coșmarurile. “Mai lăsați-mă puțin, să mai gust din sufletul acestei fete. Să mă bucur că o cunosc și să mă cutremur gândindu-mă prin ce a trebuit să treacă pentru a ajunge cine e azi, pentru a deveni în cele din urmă o parte din mine”. Dar ele nu mă ascultă și adorm cu cartea în brațe, gândindu-mă că o cunosc pe Alina de câteva zile și nu aș vrea să îmi închipui viața fără ea, fără iubirea ei pentru Victor și fără cuvintele dulci pe care i le spune cățelușei Maya.

Pe terasă, mama și tata povestesc și râd. Ea îl sărută grăbită pe umăr. Tata se ridică și fuge în bucătărie să îmi pregătească o ceașcă de cafea. Pun în ea ce a mai rămas din frișca pe care o pregătisem pentru tort. Stăm pe terasă, tata îi masează mamei mâinile și picioarele. Mă uit la ei cu drag și pentru prima dată nu tânjesc să fiu și eu iubită în felul acesta. Mă bucur de iubirea lor. Le povestesc de Alina și de cartea minunată pe care a scris-o. Tata o răsfoiește puțin și mă întreabă de ce sunt atâtea însemnări.

“Voi vorbi la lansare și nu am vrut să uit ce am simțit când am citit”, îi răspund.

Ei pleacă în grădină și îmi lasa terasa doar pentru mine. Iau cartea, dar las pixul. Vreau doar să simt. Gândurile vor veni ele după aceea. În același timp, câteva zeci de kilometri mai încolo, Alina citește rânduri scrise de mine.

“Oare ce legături nebănuite se creează acum prin Univers, între suflete, datorită nouă?”, o întreb.

Citesc despre iubirea ei pentru Victor, mă bucur și mă liniștesc mai tare că, într-adevăr, iubirea ține întreaga lume și nu mă mai tem că voi rămâne singură. Iar dacă voi rămâne, voi putea mereu să scriu despre iubirile altora. Să le fac nemuritoare.

N-am crezut că cineva poate să îți acapareze mintea și sufletul așa cum a făcut-o Alina în ultimele zile. N-am crezut că e posibil, după atâta luptă cu neîncrederea, să iubesc pe cineva după primul schimb de cuvinte. Mulțumesc!