Am avut la un moment dat un iubit care avea ceea ce am numit eu „râs de public”.
Ce înseamnă asta? Ei bine, când eram doar noi râdea natural. Un râs frumos, molipsitor, de îți era mai mare dragul să îl asculți. Nu mă voi hazarda să spun că era asemenea trilului unei privighetori, că nu era. Dar era fain.

Însă, în momentul în care mai apărea o persoană care lui i se părea interesantă și voia să se facă plăcut, intervenea „râsul de public”. Băi, și nu am înțeles asta niciodată. Cum zicea o prietenă: „Cum să depui efort să fakeuiești un râs? Să îl țin minte să îl pot folosi ulterior?”.
Ia uite, că se poate. Și nu era doar ex-ul meu. Fiindcă am rămas atât de marcată de o perioadă lungă de timp în care am fost martora „râsului de public”, am început să recunosc la oricine această falsitate. Și dacă sunt persoane pe care nu le cunosc, îmi dau seama dacă folosesc „râsul de public”. Cum? Nu știu, dar reușesc. E vorba de ani de zile de exercițiu. Băi, dar sunt extrem de mulți.
Se pune problema: de ce simțim atât de tare nevoie de validare încât să ne creăm un râs diferit, despre care credem că ar fi mai bine primit în contexte sociale în locul râsului sincer, din inimă, care ne cutreieră corpul și îi înveselește pe cei din jur?
Așadar, nu pot să nu întreb: Râzi tu râzi, dar oare de ce nu e râsul tău?
CITEȘTE ȘI:
Fara sa spun cine era, o persoana foarte apropiata avea un ras extrem de dubios si de fals cand era gagica-sa de fata. El voia validare in sens invers: daca ea zicea ceva vag amuzant, orice, el se strofoca sa rada pt a parea cel mai amuzant lucru din lume. Lucru care, evident, nu era.
Si nu am fost singurul care am observat asta. El nega ca ar fi altceva, ca ar fi diferit. Dar diferenta era radicala, fundamentala.
In aceeasi zi, in acelasi context social: daca X spunea o gluma el radea normal, abia zambea; daca gagica-sa spunea ceva, el radea ultra-zgomotos, fals. Voia deopotriva sa-i arate ei cat o iubeste si sa arate celorlalti ce gagica amuzanta are. Prima parte era evident adevarata. A doua era falsa complet.
LikeLike