Sfânta optime

Cele opt ore de muncă sunt de multe ori inutile, mai ales în zilele în care ești productiv și îți termini task-urile mai devreme. La acele opt ore de multe ori se adaugă 2-3 ore drumul până la birou și înapoi. Și, de multe ori, creativitatea nu merge mână în mână cu un program fix.

În urmă cu câțiva ani lucram într-o micuță companie IT. Eram 6 oameni de toți: șeful, eu, un designer și trei programatori.

Făceam niște teste simpatice și simple. Ordinea însă era în felul următorul: eu scriam textul, designerul făcea partea de grafică, iar programatorii realizau testele.

În ciuda faptului că șeful era destul de tânăr și deschis în anumite privințe, ținea neapărat să mergem la birou. Work from home era doar un vis îndepărtat pe atunci. Și trebuia să stăm opt ore, în fiecare zi, sfânta optime.

Într-o zi productivă, programatorii puteau realiza șase teste din acelea. Asta însemna că eu trebuia să scriu șase texte. Îmi lua, dacă lucram fără să mă grăbesc, trei ore să fac acele texte. Apoi stăteam. Nu avea sens să scriu mai multe, fiindcă oricum a doua zi tot șase ar fi făcut. Dacă unul dintre programatori era în concediu, evident și numărul de texte necesare era mai redus.

Nu puteam merge acasă, fiindcă trebuia să respect programul de opt ore. Așa că stăteam, așteptând să se facă ora de plecat acasă. De vreo două ori mi-am luat câte o carte, să citesc. Am fost certată. Dacă petreceam, însă, celelalte cinci ore scrollând pe Facebook, nu era nicio problemă.

Aveam vreo 20 de ani. Eram de puțină vreme în câmpul muncii și nu știam atunci că ei ar fi avut nevoie mai degrabă de cineva part time sau un colaborator. Nu am știut nici că aș putea să negociez aceste lucruri.

Așa însă mi-am dat seama că mie munca la program fix nu mi se potrivește. Ulterior am căutat locuri de muncă ce îmi permiteau să am un program flexibil și ce îmi permiteau să lucrez remote.

Pentru mine, cel puțin, creativitatea și rigiditatea nu funcționează absolut deloc.

Ca o concluzie, jobul era foarte bine plătit pentru acea perioadă, așa că era ok. Am stat un an acolo.

CITEȘTE ȘI:

Petrică, cioban, știe să se descrie. Tu știi?