FICT – Cea mai faină experiență de voluntariat

”De carte nu scapi” este sloganul Festivalului Internațional de Carte Transilvania. Și, ce-i drept, după prima experiență de voluntariat în cadrul acestui festival, nu am mai scăpat. A rămas în mine vie, lumina unei experiențe care m-a făcut mai bogată sufletește.

Nu a fost ușor. Este de muncă la un festival de asemenea amploare, însă a meritat fiecare secundă. De ce? Fiindcă am trăit câteva zile într-o mare familie, iubitoare de cărți și de cultură. Ne-am băut cafeaua împreună, ne-am împărțit sendvișurile și medicamentele, că unii am mai răcit. Am ațipit unii pe umerii celorlalți și mi-am făcut prieteni faini, cu care vorbesc și în ziua de azi, dintre voluntari, organizatori și participanți. Am răsfoit în voie cărți, am participat la lansări, am avut onoarea să cunosc și să primesc autografe de la mari scriitori, atât români cât și de prin alte colțuri ale lumii.

Și acum, în fiecare an, prin septembrie, încep să simt că, uneori, inima îmi bate cu putere gândindu-mă că încă o ediție FICT se apropie. Însă, anul acesta, din păcate nu pot să ajut la organizarea festivalului. Dar TU poți și recomand cu toată căldura! Fă parte din familia FICT, cea iubitoare de cărți.

”Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, aflat la cea de-a patra ediţie, are nevoie de voluntari, iubitori de carte, pe toată durata acestuia (4-9 octombrie 2016).
Suntem în căutare de voluntari care să sprijine organizarea Festivalului în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca.
Cerem: seriozitate, punctualitate, spirit de echipă.
Oferim: contract de voluntariat, premii în cărți, oportunitatea de a interacţiona direct cu invitaţii Festivalului, diplomă de voluntariat etc.
Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită un CV pe adresa transilvaniabook@gmail.com.
Doar cei selectaţi vor fi contactaţi telefonic.
Detalii despre atribuţii şi beneficii vom discuta la o întâlnire de grup.
Dacă dorești să pui umărul la organizarea unui festival de anvergură internațională, te așteptăm cu drag în echipa noastră!”.

14225398_1482497275106743_1409540116357218304_n

Dacă ne-am citi

13708416_1062081867232583_4069478338246507741_oAș sta să te ascult cum îmi citești, să aud cum vocalele fac tumbe prin glasul tău, o poveste despre viață, despre suflet, despre vii și morți și, poate, despre noi. Aș sta cu capul pe pieptul tău și m-aș bucura de bătăile inimii tale. Ți-aș privi buzele cum se ondulează să cuprindă forma fiecărei litere.

Aș iubi personajele, aș suspina și m-aș îndrăgosti de tine așa cum m-am îndrăgostit de lumile pe care le-am vizitat ori de câte ori am deschis o carte. M-ai mângâia pe spate și te-ai opri doar din când în când, ca să întorci pagina.

Și când mă voi plictisi, fiindcă, inevitabil o voi face… (să nu te superi. Aici totul ține de egosim. Vreau eu să simt paginile între degete și ochii mei să alerge peste rânduri) voi lua o carte de poezii și îți voi citi, frumos, cu intonație, cu sau fără rimă, așa cum făcea tata când eram mică. Mă voi opri din când în când, să văd dacă ești atent, dacă buzele îți sunt umede de pofta pentru poezie. Genele tale vor începe să se îmbrățișeze mai des, mai cu putere, până vei adormi, cu metaforele alergându-ți prin firele de păr.

 

Ce m-au invatat Oscar si Tanti Roz

Am spus nu doar o data atat in scris, cat si fata in fata, ca orice om are nevoie de un punct fix la care se intoarce ori de cate ori simte ca lumea o ia razna. Iar punctul acela, pentru mine, este Dumnezeu.

Citind astazi un articol, mi-am amintit de frumoasa poveste a lui Oscar, baiatul care sufera de cancer si Tanti Roz, asistenta care ii insufla atat de multa speranta in suflet incat ajunge sa simta ca va trai sute de ani, scriindu-i scrisori lui Dumnezeu.
Astfel ma gandesc cat suntem de superficiali, ca luam viata ca si ceva ce meritam, nu ceva ce ne-a fost dat cu usurinta si cu aceeasi usurinta putem sa o pierdem.
Cred ca pierdem prea mult timp fiind stresati, nervosi, suparati, pe calculator, dormind, certandu-ne, plangandu-ne ca viata este grea.
Dar daca am intampina orice vine inspre noi cu un zambet? Daca am fi recunoscatori pentru orice lucru bun sau rau? Ca in fond, nu experientele prin care trecem, ne formeaza ca oameni? Nu asa formam amintiri?
Daca am fi mai fericiti?

Nu mai publicați căcaturi!

f68aa765a83d093c904548a26d164c16După ce mi-am publicat al doilea volum, foarte mulți tineri m-au contactat pentru a-mi cere sfaturi despre cum să publice o carte, iar majoritatea mi-au zis: ”Știi, am o grămadă de gânduri aruncate pe foi, nu le-am arătat nimănui, dar mă gândesc să public o carte”. Nu, nu publica o carte. Nu aduna toate ”gândurile” de adolescent furios pe lume și eventual cu tentative de emo și le pune într-o carte, fiindcă, îți spun eu, editurile ar publica orice, pentru bani și nimeni nu îți va spune că-s nasoale. Așa că vei fi mandru/mândră cu o carte cu numele tău pe raft, dar nu te gândești la consecințe. Din cauza celor care publică orice, generațiile tinere au de suferit. Multă lume nu-i citește, fiindcă nu-i consideră capabili să scrie și așa rămân anonimi. Și poate mai ai și norocul să prinzi o editură care îți face reclamă, fără să țină cont de căcaturile pe care le-ai aruncat tu acolo pe foaie.

Eu nu m-am apucat de capul meu să public, ci am avut în spate o mână de oameni care au analizat la rece tot ce am scris, iar sinceră să fiu, primul volum ar fi fost de 2 ori mai gros dacă aș fi băgat tot ce am scris în el. Așadar, dacă tu crezi că tu ai citi ceea ce ai scris, găsind cartea într-o librărie, du-te și întreabă pe cineva, cere un sfat, acceptă critici. Și nu o întreba pe maică-ta, că ea sigur o să spună că scrii minunat.

Să nu uit! Înainte cu mult să începi să scrii, citește, citește și iar citește, ca să înveți cum să scrii. Să înveți ce e bine, ce e rău, ce e prea mult sau ce ar putea fi mai mult. Învață când trebuie pus fi sau fii, a ști sau știi. Nu fi ignorant/ă considerând că ăia dinaintea ta au scris degeaba.

Așa că pentru mine și pentru mulți alții, care încercăm să ne axăm pe calitate și nu pe cantitate, vă rog eu, nu  mai publicați căcaturi!

poză