Munca e tot muncă, fie că ai mâinile curate sau murdare la finalul zilei

Ai mei au insistat să fac școală. Au vrut ce era mai bun pentru mine. Am făcut și sunt printre cei norocoși. Jobul meu e și pasiunea mea și nu mă trezesc în nicio dimineață cu gândul „of, iar trebuie să merg azi la muncă”. Din contră. Mă trezesc în fiecare dimineață entuziasmată că urmează încă o zi în care fac ce îmi place.

Însă, evident, nu am început așa.

maini murdare de la munca

Zilele astea, nu știu din ce motiv, mi-am amintit de primul meu loc de muncă.

Aveam vreo 14-15 ani și am decis că vreau să câștig banii mei, să nu le mai cer părinților. Nu mai știu prin ce circumstanțe am ajuns, împreună cu o prietenă, la curățat de ciuperci. La 6 dimineața ne ducea o mașină până la ieșirea din oraș, unde era o hală imensă în care zeci de persoane curățau ciuperci. Stăteam zece ore acolo, în picioare și aveam trei pauze: două de câte zece minute, una de douăzeci de minute – pauza de masă. Seara, aceeași mașină ne ducea înapoi în oraș.
Fiindcă eram noi, cele care aveau experiență deja ne dădeau să curățăm cele mai stricate, urâte, scârboase ciuperci. Dar le curățam, încercam să alegem ce puteam din ele. Nu rămânea mult când terminam cu o ciupercă.
Din acest motiv, de la 8 lei cât ni se promisese inițial pe oră, am primit doar 6 lei. Cu toate astea, m-am bucurat enorm. Erau primii mei bani munciți.
După vreo două săptămâni nu au mai fost ciuperci. Cu toate astea, am adunat destui bani încât să îmi ajungă toată vara.

Și dacă lucrurile s-ar schimba mâine și nu aș mai avea jobul pe care îl iubesc atât de mult, nu mi-ar fi rușine să merg iar vara la ciuperci. Sau să servesc la nunți. Sau să fac curățenie în scări de bloc. Munca e tot muncă, fie că ai mâinile curate sau murdare la finalul zilei.

Tu mai știi care a fost primul tău loc de muncă?

CITEȘTE ȘI:

Sfânta optime

Petrică, cioban, știe să se descrie. Tu știi?

Pentru că de-a lungul vieții apar foarte des contexte în care este nevoie să ne prezentăm, fie în scop personal, fie în scop profesional, trebuie să știi cum să te descrii, pe scurt.

Însă, dacă în situația personală de obicei oamenii își acordă timp să se cunoască unii pe alții, în scop profesional, dacă vrei să atragi atenția, trebuie să poți să spui câteva lucruri despre tine, în cât mai puține cuvinte.

Dacă stăm să ne gândim, majoritatea interviurilor încep cu „Spune-ne câteva cuvinte despre tine”, nu-i așa? Nu te apuci în astfel de contexte să spui că ai cinci pisici sau că încă locuiești cu părinții. Nu. Spui la ce te pricepi, ce experiență ai și poate, ceva despre tine, ca să arate ce fel de persoană ești.

Continue reading Petrică, cioban, știe să se descrie. Tu știi?

Nu mai spune că ți-e bine, că stârnești invidii

Drept să spun, mie mi se pare că am o viață destul de interesantă. Din acest motiv, mai povestesc pe Facebook. Desigur, nu povestesc orice, că mai păstrez și pentru mine anumite informații. Dar, de obicei fac publice momente haioase, momente care mă revoltă sau care mă bucură.

Dar, până la urmă, e treaba mea ce postez, nu-i așa? Cui nu-i place are posibilitatea să mă cadorisească cu un unfollow sau chiar unfriend. Nu e nicio supărare.

Acum vreo două săptămâni, am ieșit cu un amic la o cafea și printre altele mi-a zis: „Să știi că citesc tot ce postezi, chiar dacă nu reacționez. Totuși, ți-aș sugera să nu mai spui ce fain e jobul tău, că stârnești invidii”.

Ei bine, și ce? Ce legătură am eu cu sentimentele altora? Nu le pot controla. Așa că am venit aici să mai scriu ce fain e la Oxygen. Ei bine, Oxygen ne oferă de mult timp șansa să lucrăm remote. Dar, începând din această vară, ne-a pus la dispoziție și #OxyNest, casa Oxygen de la munte, la Bușteni.

Continue reading “Nu mai spune că ți-e bine, că stârnești invidii”