Era o vreme, nu cu mult înaintea ca Facebook-ul să devină atât de necesar, când, la mine în oraș, Troița din centru era locul de adunare a tinerilor, cu mic cu mare. Seara trebuia mers din timp pentru a prinde loc pe o bancă, iar dacă întârziai, te legai de vreun grup deja ajuns acolo. La troiță se vorbea, se râdea, se spărgeau semințe de zor. Cojile ajungeau uneori pe jos, alteori în coșul de gunoi. Iar acolo se aflau toate noutățile din oraș. Cine la ce liceu sau facultate a intrat, cine s-a despărțit, cine s-a împăcat, cine se îmbracă bine și cine nu.
Apoi internetul ne-a acaparat cu totul, iar Troița a rămas singură, dezbrăcată, fără niciun râset care să-i acopere singurătatea. Ne-am putea gândi că lumea e plecată la bunici, la mare, în străinătate, dar apoi realizăm că de fapt, toți stau închiși în casă, sparg semințe în pat, aflând de pe Facebook tot ce ar fi aflat la Troiță. Însă nu este nevoie să interacționezi, să te grăbești să prinzi loc pe bancă, să vezi și să atingi alte suflete. Pe Facebook află acum cine e cu cine, aici sunt certuri, împăcări, aici fiecare își povestește vacanțele… totul.
Foto: Lonay Arthur
biancatamas.ro 