Category: Bianca prin lume

Nu mai spune că ți-e bine, că stârnești invidii

Drept să spun, mie mi se pare că am o viață destul de interesantă. Din acest motiv, mai povestesc pe Facebook. Desigur, nu povestesc orice, că mai păstrez și pentru mine anumite informații. Dar, de obicei fac publice momente haioase, momente care mă revoltă sau care mă bucură.

Dar, până la urmă, e treaba mea ce postez, nu-i așa? Cui nu-i place are posibilitatea să mă cadorisească cu un unfollow sau chiar unfriend. Nu e nicio supărare.

Acum vreo două săptămâni, am ieșit cu un amic la o cafea și printre altele mi-a zis: „Să știi că citesc tot ce postezi, chiar dacă nu reacționez. Totuși, ți-aș sugera să nu mai spui ce fain e jobul tău, că stârnești invidii”.

Ei bine, și ce? Ce legătură am eu cu sentimentele altora? Nu le pot controla. Așa că am venit aici să mai scriu ce fain e la Oxygen. Ei bine, Oxygen ne oferă de mult timp șansa să lucrăm remote. Dar, începând din această vară, ne-a pus la dispoziție și #OxyNest, casa Oxygen de la munte, la Bușteni.

Continue reading “Nu mai spune că ți-e bine, că stârnești invidii” →

Am plecat singură într-o călătorie (II)

În urmă cu mai bine de o lună am decis să plec singură într-o călătorie care avea, pe lângă relaxare și vizitat, două scopuri importante: să mă regăsesc și să termin de scris romanul  pe care l-am început în urmă cu un deceniu.

Am ales să scriu povestea pe blog, din două motive: unul pentru a-l învia (că l-am lăsat să moară undeva prin 2018) și cel de-al doilea, fiindcă experiența a fost extraordinară și nu am vrut să o las să se piardă pe rețelele de socializare.

Așadar, aici începe povestea concediului pe care l-am petrecut singură (aproape, vei vedea mai încolo) și care pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-a schimbat viața, dar m-a ajutat pe mine să mă schimb. Sau, de fapt, să redevin eu. Mă pierdusem undeva pe drum și a fost nevoie de vreo 700 de kilometri cu mașina, cafele, multe pagini scrise, prieteni noi și vechi ca să mă regăsesc.

Odată încheiată excursia, mi-am dat seama că ea a fost formată din câțiva „pași” importanți: lucruri pe care le iubesc la mine, prieteni noi, lucruri pe care nu le iubeam la mine, învingerea fricilor, prieteni vechi și iubirea.

Prima parte a poveștii poate fi citită AICI.

Prieteni noi

Așadar, eram la Mimoza, eram mahmură, muream de foame și tocmai îi spusesem ospătarului că sunt mahmură. Claudiu s-a uitat uimit la mine și a început să râdă.

Continue reading “Am plecat singură într-o călătorie (II)” →

Am plecat singură într-o călătorie (I)

bianca tămaș excursie Sighișoara

În urmă cu mai bine de o lună am decis să plec singură într-o călătorie care avea, pe lângă relaxare și vizitat, două scopuri importante: să mă regăsesc și să termin de scris romanul  pe care l-am început în urmă cu un deceniu.

Am ales să scriu povestea pe blog, din două motive: unul pentru a-l învia (că l-am lăsat să moară undeva prin 2018) și cel de-al doilea, fiindcă experiența a fost extraordinară și nu am vrut să o las să se piardă pe rețelele de socializare.

Așadar, aici începe povestea concediului pe care l-am petrecut singură (aproape, vei vedea mai încolo) și care pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-a schimbat viața, dar m-a ajutat pe mine să mă schimb. Sau, de fapt, să redevin eu. Mă pierdusem undeva pe drum și a fost nevoie de vreo 700 de kilometri cu mașina, cafele, multe pagini scrise, prieteni noi și vechi ca să mă regăsesc.

Odată încheiată excursia, mi-am dat seama că ea a fost formată din câțiva „pași” importanți: lucruri pe care le iubesc la mine, prieteni noi, lucruri pe care nu le iubeam la mine, învingerea fricilor, prieteni vechi și iubirea.

Continue reading “Am plecat singură într-o călătorie (I)” →