De ce iubim MOX-ul?

Fie că au fost la mai multe ediții și au ajuns să iubească MOX-ul din cine știe ce motive sau fie că sunt abia la prima ediție și abia încep să se îndrăgostească de el, fiecare are un motiv anume pentru care să investească sentimente în acest festival din inima munților, plin de nopți cu stele și apusuri care ung pe suflet.

M-am plimbat prin festival și am pus în stânga și în dreapta, poate, una dintre cele mai grele întrebări: ”De ce iubești MOX-ul”?

Cu toate că cei care au participat pentru prima dată erau un pic sceptici, se putea simți în glasul lor că, încet, încet, sufletul li se colorează în MOX.

Continue reading “De ce iubim MOX-ul?”

Nu știu cum era Vama Veche înainte și nu-mi pasă

Nu am mai fost la mare de vreo 7-8 ani, iar în această vară am intrat pur și simplu în sevraj. Nu voiam să lenevesc o săptămână pe plajă și să mă bălăcesc. Voiam miros de valuri, să simt nisipul între degetele de la picioare, să văd un răsărit și un apus.

13711724_1085524284849441_1660730946_o

Așadar, când Diana, o bună prietenă alături de care mi-am petrecut zilele pe băncile facultății mi-a propus să fugim două zile până în Vamă, nu am stat pe gânduri și am acceptat. Am avut câteva peripeții în drumul spre mare, dar asta nu mai contează. Contează că în momentul în care am intrat în Constanța, am simțit de parcă sute de fluturi mi-au intrat în stomac și m-am simțit atât de îndrăgostită, cum nu am mai fost de ani buni. Am ajuns într-un final în Vamă, m-am descălțat și am alergat direct spre mare. Când am văzut-o, atât de frumoasă și sălbătică, am uitat de toate necazurile care îmi sălășluiau în minte de prea mult timp.

Continue reading “Nu știu cum era Vama Veche înainte și nu-mi pasă”

Despre credință, alcool și fum

grid-cell-11419-1371845050-13Merg cu autobuzul și iar stă să plouă. Nori furioși se adună, se tot pregătesc. Lângă mine s-a așezat un bărbat cărunt, nebarbierit, cu un fel de beretă marinărească în cap. Trecem pe lângă catedrala ortodoxă. Bătrânul își dă jos bereta și își face cruce privind spre clădire ca și cum ar mai cerși câteva zile din viața asta nenorocită. Mă privește blând, dar ochii lui albaștri mă-ngheață. Parcă ascund o tristețe nemărginită, parcă el păstrează în privire sfârșitul lumii… știe când munții vor cădea dintre nori, în mare. Aș fi vrut să-l întreb, cât mai avem. Să știu dacă mai are rost să-mi setez alarma de la telefon sau nu.

Io-s în deal și badea-n șesu

Și mi-l cunosc după mersu

Seară. Fum. Înghesuială. Concert.

Copile de liceu cu o bere în mână și o țigară în cealaltă se freacă de niște băieți, tot de liceu, pe jumătate dezbrăcați în timp ce muzica răsună. Încerc să urmăresc concertul, dar un prieten îmi tot explică despre cum s-a lăsat de fumat, dar mai bagă una ocazional. Privesc în jur și mi se pare că te văd cu coada ochiului.  Mă întorc repede, dar nu erai tu. Oricum nu se putea… Ce zici? Oare ei au un Dumnezeu sau măcar un înger pe umăr? Cineva care să le țină de bere când merg la baie?

Cântă cucu bată-l vina, de răsună Bucovina

Puțin mai încolo se joacă fussball. Nu am înțeles niciodată de ce ai vrea să vii în club să te joci fotbal în miniatură cu niște omuleți de plastic… Un prieten s-a întors din Anglia. Îmi este ușor să vorbesc cu tine. Îi zâmbesc și îl îmbrățișez. Hai să ieșim la o cafea, că apoi plec în Japonia, îmi zice. Îi spun să mă sune, deși știu că nu o va face. Poate când se-ntoarce iar.

Ți-am cerut Doamne să-mi dai

Noroc și mi-ai zis că n-ai

Nu știi ce e acuma seara? E seara în care toată lumea o pupă pe Bia! Râd. Toți vin să mă pupe și să mă îmbrățișeze. Parcă timp de o îmbrățisare te uit, dar apoi iar te văd cu coada ochiului… nu… tot nu ești tu. Tresar, dar îmi face bine să cred că aș putea să te mai văd. Și atunci aș renunța la orgoliu și ți-aș spune că mi-e dor de tine. Nu m-aș gândi că deja știi și nu-ți pasă.

sursă poză