Am învățat bine întotdeauna, din două motive mari și late. În primul rând pentru că am avut întotdeauna o sete extraordinară de cunoaștere, în al doilea rând pentru că am apreciat mereu toate eforturile pe care le-au depus părinții pentru ca eu să am tot.
Așadar, am învățat, am luat note mari, dar nu mi-a plăcut niciodată școala.
Au fost puțini profesori care mi-au plăcut și puține materii. Îmi displăcea că trebuia să petrec atât de mult timp după ore, pregătindu-mă pentru orele de a doua zi. Vedeam o grămadă de informații care mi se turnau pe o ureche, doar ca să iasă pe cealaltă și care nu mi-au folosit mai niciodată în viață. De ce a trebuit să învăț sistemul circulator sau digestiv la iepure? E doar un exemplu, dar nu vreau să intru prea mult în detalii.
Însă, ce am urât din tot sufletul meu au fost festivitățile. Și cele de la început de an școlar și cele de la final, în care autorități locale și preoți veneau și vorbeau în neștire, cu orele, doar pentru că simțeau nevoia de a se face auziți. Nu îi asculta nimeni. Eu voiam să intru în clasă, să mă bucur de revederea cu colegii.
Nu am înțeles niciodată de ce aceste festivități erau organizate pentru cei care voiau să vorbească la microfon și nu pentru copii. În schimb, stăteam acolo, îmbrăcată în uniformă, mutându-mă de pe un picior pe celălalt, de obicei cu un buchet de flori în mână și nu înțelegeam de ce trebuie să fac asta. Știam doar că trebuie să o fac.
Poate ar fi nevoie de o schimbare. Timpul e prețios și ar trebui să nu îl mai irosim cu prelegeri interminabile și fără rost, care nu aduc niciun beneficiu nimănui.
Ție ce nu îți plăcea la școală?
CITEȘTE ȘI:
Un profesor gândește în afara cutiei, zece predau comunismul
biancatamas.ro 
Îmi aduc aminte, Bianca, festivitatea de deschidere a clasei a unsprezecea (septembrie 2002).
În acea toamnă a venit la Arad Ministrul Educației care la acea vreme era Generalul Oprea, tipul care mai târziu a fost acuzat că circulă ilegal în coloană oficială.
Îmi aduc aminte câtă agitație a fost pe coridoarele școlii. Direcțiunea era leoarcă de transpirație alergnd stresată de colo-colo ca să fie bine și frumos.
Toarș’ General a venit la festivitate unde a ținut o budă de discurs citit de pe foaie.
A folosit expresia „Guvernul a alocat” de vreo 20 de ori.
LikeLiked by 1 person
Evident, au nevoie de încă un cadru în care să se laude. Totuși, ținând cont că acum oricine își poate face vocea auzită pe Social Media, poate ar fi momentul să nu mai chinuie copii, zic și eu.
LikeLike
Eu urasc festivitatile de orice fel. D-aia din cate tiff-uri am participat, am fost la o singura gala de inchidere: cea in care a venit Alain Delon 🙂
Faza cu galele e ca cica nu am spirit de gala. Ca nu am fiorul ala, ca oricum nu ma imbrac elegant etc. Se pare ca nici tu. Ceea ce pt mine e o lauda.
LikeLike
Va suna îngrozitor ce voi spune pt ca sunt profesoara…, dar DAAA, e momentul pt noi forme de festivitate. Festivitățile sunt pentru copiii, fără discursuri pe care le înțeleg doar Adulții, dacă le asculta, fără prezidii pe la care sa se perinde politicieni și fără discursuri scrise pe minimum 2 pagini. Nu interesează pe NIMENI tot ceea ce e scris in acel limbaj de lemn, in timp ce copiii se fâstâcesc de pe un picior pe altul, poliția încearcă sa facă ordine in orașul blocat, iar părinții caută loc de parcare, toți plecați de la serviciu ca se începe Scoala. Se pierde timp, iar copiii chiar nu înțeleg absolut nimic.
LikeLike
Ca profesor, nici eu nu inteleg festivitatea si fac parte din categoria de persoane care (inca!) se plictiseste la acest eveniment.
O urare de bine si gata! Nobody cares, let’s just get to business! Comunismul a murit acum 30 de ani, las-o naibii.
LikeLike