Viața tot timpul bate proza. Sau filmul. Sau ce vreți voi. Cert este că ce li se întâmplă unora în viața de zi cu zi nu poate fi egalat de creativitate.
Povestea asta am aflat-o de puțin timp și vă promit solemn că este adevărată. Și a avut loc, recent, în România.
Continue reading “Ai grijă ce bătrâni ajuți, că s-ar putea să te otrăvească”A scrie sau a nu scrie într-un jurnal? Aceasta e întrebarea.
Multă lume își dorește să țină un jurnal zilnic. Să-și acorde câteva minute pe zi în care să se așeze la birou și să scrie. Internetul spune că e bine să ții un jurnal pe motive de dezvoltare personală și alte alea. Și mulți mă întreabă pe mine cum pot face asta.
Ei bine….
În ultima vreme tot mai multe cafenele din Cluj au început să impună regula „fără laptopuri”. Inițial auzisem zvonuri, dar nu am fost convinsă până când am mers eu, săptămâna trecută și mi-am scos laptopul. Ospătărița, cu mult bun simț de-altfel, mi-a spus că nu am voie să stau la masă și să lucrez, fiind noua politică internă a localului.
Mi-am închis laptopul, dar am întrebat:
Continue reading “Fără laptopuri în cafenelele din Cluj. Și eu unde mai scriu?”
Fără doar și poate, cele mai discutate subiecte din ultimele două săptămâni au fost: prețurile de Târgul de Crăciun din Cluj, concurența acerbă între Târgul de Crăciun din Sibiu și cel din Craiova, și aderarea României în Schengen.
Continue reading “Din cauza prețurilor de la Târgul de Crăciun din Cluj n-am intrat în Schengen”
Cred că toate fetele deja sunt obișnuite cu mesaje random de la tipi random, fiindcă, trebuie să recunoaștem, Facebook a devenit un fel de site de matrimoniale.
Continue reading “Agățatul pe Facebook: next level”
Apropierea sărbătorilor de iarnă poate să vină cu stres, frustrări și angoase. Nu de alta, dar să găsești cadourile potrivite pentru cei dragi, să cumperi tot ce e nevoie ca să poți face o masă mare, cu enșpe feluri de mâncare (și să arunci ulterior o bună parte din ea) și să încerci să fii mai puțin răutăcios ca de obicei nu sunt cele mai ușoare lucruri din lume.
Continue reading “Bătaia e ruptă din… Crăciun?”Ai mei au insistat să fac școală. Au vrut ce era mai bun pentru mine. Am făcut și sunt printre cei norocoși. Jobul meu e și pasiunea mea și nu mă trezesc în nicio dimineață cu gândul „of, iar trebuie să merg azi la muncă”. Din contră. Mă trezesc în fiecare dimineață entuziasmată că urmează încă o zi în care fac ce îmi place.
Însă, evident, nu am început așa.
Zilele astea, nu știu din ce motiv, mi-am amintit de primul meu loc de muncă.
Aveam vreo 14-15 ani și am decis că vreau să câștig banii mei, să nu le mai cer părinților. Nu mai știu prin ce circumstanțe am ajuns, împreună cu o prietenă, la curățat de ciuperci. La 6 dimineața ne ducea o mașină până la ieșirea din oraș, unde era o hală imensă în care zeci de persoane curățau ciuperci. Stăteam zece ore acolo, în picioare și aveam trei pauze: două de câte zece minute, una de douăzeci de minute – pauza de masă. Seara, aceeași mașină ne ducea înapoi în oraș.
Fiindcă eram noi, cele care aveau experiență deja ne dădeau să curățăm cele mai stricate, urâte, scârboase ciuperci. Dar le curățam, încercam să alegem ce puteam din ele. Nu rămânea mult când terminam cu o ciupercă.
Din acest motiv, de la 8 lei cât ni se promisese inițial pe oră, am primit doar 6 lei. Cu toate astea, m-am bucurat enorm. Erau primii mei bani munciți.
După vreo două săptămâni nu au mai fost ciuperci. Cu toate astea, am adunat destui bani încât să îmi ajungă toată vara.
Și dacă lucrurile s-ar schimba mâine și nu aș mai avea jobul pe care îl iubesc atât de mult, nu mi-ar fi rușine să merg iar vara la ciuperci. Sau să servesc la nunți. Sau să fac curățenie în scări de bloc. Munca e tot muncă, fie că ai mâinile curate sau murdare la finalul zilei.
Tu mai știi care a fost primul tău loc de muncă?
CITEȘTE ȘI:
biancatamas.ro 