Acum vreun an am fost până în Petroșani. Fiindcă se scumpise motorina îngrozitor de mult (și a continuat să crească), am decis să mai iau cu mine câteva persoane.
Am făcut un anunț pe BlaBla Car, iar câteva secunde mai târziu, primesc mesajul: „Antonia a făcut o rezervare pentru cursa ta spre Petroșani”. Toate bune și frumoase, accept cursa, iar după o jumătate de oră, îmi sună telefonul și am următoarea discuție:
Continue reading “Dacă mai plătesc un loc, pot să-mi aduc și…”
Cele opt ore de muncă sunt de multe ori inutile, mai ales în zilele în care ești productiv și îți termini task-urile mai devreme. La acele opt ore de multe ori se adaugă 2-3 ore drumul până la birou și înapoi. Și, de multe ori, creativitatea nu merge mână în mână cu un program fix.
În urmă cu câțiva ani lucram într-o micuță companie IT. Eram 6 oameni de toți: șeful, eu, un designer și trei programatori.
Făceam niște teste simpatice și simple. Ordinea însă era în felul următorul: eu scriam textul, designerul făcea partea de grafică, iar programatorii realizau testele.
În ciuda faptului că șeful era destul de tânăr și deschis în anumite privințe, ținea neapărat să mergem la birou. Work from home era doar un vis îndepărtat pe atunci. Și trebuia să stăm opt ore, în fiecare zi, sfânta optime.
Continue reading “Sfânta optime”Era 24 septembrie, iar eu deja număram câte zile mai erau până la ziua mea. Fix două luni. La fel fac în fiecare an și, cred că sunt printre puținele persoane din mica mea bulă care își iubește ziua de naștere. Așadar, am tot numărat și…
Autobuz 24B.
Merg cu autobuzul. Citesc și sunt foarte prinsă de poveste. Oprim într-o stație și urcă, parcă tot dintr-o poveste, un el și o ea, undeva la 50 de ani, ținându-se de mână. Femeia îl trage după ea prin autobuz. El brunet, cu fire albe pe tâmple. Ea cu părul prins în coadă, la spate, și cordeluță, povește cu voce tare.
Continue reading “E bărbatul meu, nu mi-l furi tu!”
De câteva zile tot îmi aduc aminte momente de când eram destul de mică. Însă am o amintire care devine tot mai clară pe măsură ce mă gândesc la ea.
La noi mereu au fost bunătăți plantate și crescute de mâinile noastre. Motiv pentru care am rămas cu mâncatul roșiilor vara și a murăturilor iarna. Nu concep să fie viceversa, chiar dacă acum, la magazine, găsești de toate, oricând (chiar dacă nu la fel de gustoase).
Continue reading “Mâinile mari ale bunicului, care țineau brișca”
Am învățat bine întotdeauna, din două motive mari și late. În primul rând pentru că am avut întotdeauna o sete extraordinară de cunoaștere, în al doilea rând pentru că am apreciat mereu toate eforturile pe care le-au depus părinții pentru ca eu să am tot.
Așadar, am învățat, am luat note mari, dar nu mi-a plăcut niciodată școala.
Continue reading “Festivitățile școlare sunt doar pentru cei care vor să se audă vorbind la microfon”
Pentru că de-a lungul vieții apar foarte des contexte în care este nevoie să ne prezentăm, fie în scop personal, fie în scop profesional, trebuie să știi cum să te descrii, pe scurt.
Însă, dacă în situația personală de obicei oamenii își acordă timp să se cunoască unii pe alții, în scop profesional, dacă vrei să atragi atenția, trebuie să poți să spui câteva lucruri despre tine, în cât mai puține cuvinte.
Dacă stăm să ne gândim, majoritatea interviurilor încep cu „Spune-ne câteva cuvinte despre tine”, nu-i așa? Nu te apuci în astfel de contexte să spui că ai cinci pisici sau că încă locuiești cu părinții. Nu. Spui la ce te pricepi, ce experiență ai și poate, ceva despre tine, ca să arate ce fel de persoană ești.
Continue reading “Petrică, cioban, știe să se descrie. Tu știi?“
biancatamas.ro 